Lucratorul in Lumina :: Vizualizare subiect - Raiul din ape
 

Crează un subiect nou   Răspunde la subiect    Pagina de start a forumului Lucratorul in Lumina -> Vise, sincronicităţi şi amintiri din vieţile anterioare
Raiul din ape -
  Subiectul anterior :: Subiectul următor
DARA MesajTrimis: Mie Mai 19, 2010 1:01 pm

Raiul din ape

Dragi prieteni, plecand de la "Scrisoarea extraterestrilor catre pamanteni", dupa cum va spuneam in prima parte, scrisoare pe care o gasiti aici, am avut multe intrebari catre sinele meu superior, intrebari pornind de la aceasta fraza din scrisoare:

"...Cine sunteti voi? Sunteti vlastarul multor traditii care, de-a lungul timpului, v-au imbogatit prin contributia fiecaruia. Acelasi lucru este valabil si pentru rasele de la suprafata Pamantului."

Dilema mea era urmatoarea: cum adica "Acelasi lucru este valabil si pentru rasele de la suprafata Pamantului"? Se pare ca sinele meu superior s-a hotarat sa dea unele valuri la o parte, ca sa pot vedea anumite aspecte, privind aceasta „tema" a Intraterestrilor.

In randurile ce urmeaza va voi relata ultima descoperire in acest domeniu.

Duminica (04.04.2010) am simtit o stare de moleseala iesita din comun, astfel ca mi-am zis: „Trebuie sa ma odihnesc putin", asa ca am atipit pret de un sfert de ora. Totusi auzeam si ce se intampla in juru-mi, in planul fizic. La un moment dat m-am vazut pe mine cea de acum, impreuna cu multi alti semeni (ii stiam perfect pe toti, dar nu-i pot descrie din punct de vedere al trasaturilor fizice, ii simteam ca vibratie, ca facand parte din mine) pe o plaja intinsa. M-a frapat acea imagine pentru ca nu am vazut nici un copac, cladire, stanca, ci doar nisip (pietris) si valurile Oceanului (asa credeam eu ca este un ocean). Cineva din grupul acela (stateam in forma de cerc, asezati pe nisip si tinandu-ne de maini) s-a sculat si ne-a dat fiecaruia cate un bat de bambus, de grosimea unui creion, foarte fin prelucrat, care la un capat era ca un balon mai mic (asa cum sunt dovleceii aceea ornamentali care au o tija mai lunga). Priveam mirati la acel obiect si ne intrebam la ce foloseste. Ni s-a spus ca avem mare nevoie de el, pentru ca vom pleca intr-o calatorie mai deosebita, calatorie ce se va desfasura prin apa. Astfel ni s-a indicat ca trebuie sa il tinem mereu in gura, pentru a putea respira pe perioada cat vom fi in adancuri.

Ni s-a parut interesant si abia asteptam sa plecam. Nu am fost informati unde mergem, ci doar ca vom face o excursie in adancuri. Zis si facut. Am inceput sa intram pe rand in valuri, pana ce apa a trecut peste noi, tinand in gura acea tija si innotand in sir ordonat unul dupa celalalt.



Dupa o perioada, indrumatorul nostru ne-a facut semn sa ne oprim si la un semnal ne-am grupat in cerc, iar in mijlocul nostru au aparut doi delfini albi, (nu stiu daca exista delfini albi, eu nu am auzit, dar acestia erau albi) care au luat locul indrumatorului. Astfel ca tinandu-ne dupa ei am ajuns in fata unei pesteri mari si am inceput sa intram prin unul din culoarele pesterii, pe rand, unul cate cate unul. In fata noastra se contura o perdea (am crezut initial ca este o cascada, dar ce cascada sa fie acolo pe fundul apei, mi-am zis) de apa, perdea prin care trebuia sa trecem mai departe prin acea pestera.



Am trecut si mare ne-a fost mirarea cand am constatat ca nu mai aveam nevoie de acele tije de bambus, iar aceasta pentru ca nu mai era apa. Parca era un fel de clopot urias acolo. Dar uimirea cea mai mare a fost cand am vazut ca aici erau alti oameni, oameni ca si noi. Aveau un fel de costume de scafandru pe ei, de culoare alba in combinatie cu albastru si verde de mai multe nuante, insa nu toti, ci doar cativa, ceilalti erau imbracati lejer, in haine din tesatura de in (asa am apreciat eu), foarte fine si vaporoase (semanau cu iile noastre ca material). Ne-au primit cu multa bucurie, venind cu bratele intinse inspre noi, de parca ne asteptau, imbratisandu-ne. Am observat la cei care nu purtau acele costume de scafandru (cum le-am vizualizat eu) ca aveau imprimat pe piele, ca un fel de tatuaj, un desen reprezentand un delfin sau chiar mai multi. Am mai vazut acolo si animale, dar doar pisici, caini (cu precadere de lup) si porumbei (putin mai mari decat ai nostri) de diferite rase si culori, erau o splendoare. Cam atat am realizat la prima intalnire, fiindca nu puteam sta in acel spatiu decat o perioada mai scurta, iar aceasta pentru ca aerul de acolo era mult prea tare pentru noi. Asfel ca am plecat, la fel cum am venit, trecand prin aceleasi etape si fiind insotiti si de cei doi delfini albi care ne-au fost tovarasi o bucata de „drum de apa".

Au urmat apoi si alte vizite, cred ca am facut cam cinci astfel de scufundari in adancuri la prietenii nostri balai, cu ochi verzi sau albastri, luminosi si mereu cu zambetul pe buze. Am observat ca pestera lor avea coloane pe alocuri, frumos sculptate cu motive geometrice, florale, cap de leu, creneluri, canaturi, ca fiecare avea un sector de care se ocupa, unii preparau substante intr-un fel de laborator, altii vorbeau intr-o limba ciudata cu animalele invatandu-le sa execute anumite miscari, altii faceau meditatii, incantatii, curatenie, sau diverse lucruri pe care nu stiu cum sa le definesc pentru ca nu am un termen de comparatie.

Curioasa din fire, am intrebat cum de au ajuns sa locuiasca acolo si de ce nu vin la suprafata. Au spus ca au ramas acolo de la scufundarea Atlantidei si ca atunci s-au salvat foarte putini, iar aceasta cu ajutorul delfinilor care i-au ajutat sa faca clopotul de aer. Am inteles astfel de ce mai toti (eu am aproximat cam 100 de oameni, din cati s-au lasat vazuti) aveau tatuat pe pielea lor alba, desene reprezentand delfini.

Nu voiau sa vina la suprafata (cel putin, nu inca) pentru ca aveau treaba acolo in adancuri. Spuneau ca aerul de la suprafata este inca foarte greu pentru ei, fapt care le-ar diminua anumite capacitati si ca ei se ocupa de falii, pentru a nu le lasa sa se deplaseze prea mult, iar in aceasta activitate sunt ajutati de delfini si uneori de balene, acestia transmitandu- le unde sonore, unde pe care ei le percep sub forma de vibratii de anumite frecvente, astfel ca stiu unde trebuie actionat. Faceau totul mental, prin concentrare si uniune in telepatie (asa ne explicau) cu cei de la suprafata pamantului sau din stele. Deseori primesc si ajutorul fratilor de pe Luna, atunci cand axa magnetica sufera perturbatii. In situatii de urgenta isi folosesc navele din dotare pentru a transporta anumite tehnologii din alte spatii terestre sau stelare, unde se intalnesc cu frati de ai lor.

Incepea sa imi placa tot mai mult sa fiu acolo in „Raiul din Ape” si ma obisnuisem si cu calatoria, de parca o faceam de cand lumea si pamantul, parandu-mi-se drumul tot mai usor de strabatut.

Ma tot intrebam cum de stie conducatorul grupului nostru pe unde trebuie sa intram, caci totul era uniform si arata identic (o mare de ape si nisip, fara nici un reper). Atunci cred ca cineva din grup mi-a auzit gandul, ca mi-a spus: „Intrarea este pe langa insula cu serpi, nu se vede de aici, dar este prin apropiere". Wow, mi-am zis, dar de ce trebuie sa trecem pe langa ei, ca nu prea ma dau in vant dupa ei, insa nu imi este nici teama, asa ca... no problem!

Am uitat sa va spun ca toate aceste dialoguri si intre noi, dar si acasa la "oamenii-delfini" (cum i-am botezat pe prietenii din adancuri) nu se desfasurau prin rostirea cuvantului, prin vorbire, ci telepatic.

M-am trezit din atipeala, revenind in corpul meu fizic (cam brusc, ca m-au durut toate cele dupa aceea) si mi-a ramas aceasta „mirare" in privinta serpilor. Dar astfel am inteles ca am calatorit la fratii din Marea Neagra, iar intrarea, Portalul, era pe undeva pe langa Insula Serpilor.

Mi-au prins atat de bine aceste calatorii astrale, pentru ca am mai adunat un buchet de flori de iubire neconditionata. Astfel inima mea a inteles ca nu tot ce este in interiorul pamantului este rau (precum am fost invatati, cum ca acolo ar fi salasul... cuiva) si ca nu numai ce este in afara (pe langa noi sau in stele) este bun. Ar fi ca si cum am considera ca tot ce vine din interiorul nostru este rau si ca numai ce vine din afara noastra este bun, ca doar aceea este Lumina, uitand ca ea se afla si in noi si nu trebuie decat se ne conectam la Sursa Universala, care este aceeasi pentru toti.

Si am mai invatat ceva, extrem de important, ca trebuie sa ai curaj si incredere in tine insuti, sa-ti doresti din tot sufletul, apoi totul vine de la sine, caci sinele nostru superior stie ce are de facut. Un prieten drag imi spunea: “Stii, oamenii accepta mult mai usor sa mearga pe un drum batatorit, ma refer la acele informatii deja rulate la infinit prin mass media – pentru cele ce sunt informatii noi, de prima mana, ei asteapta pe altii sa faca primul pas, ca nu cumva ei facand pasul sa riste, in cazul in care informatia ar fi eronata.”

Spiritul meu liber m-a calauzit permanent sa cercetez lucruri noi si sa le simt vibratia, iar ceea ce am simtit in aceste calatorii interdimensionale, pot sa va spun cu mana pe inima, a fost iubire pura, fara nici o urma de teama sau incertitudine. Incepusem probabil sa ma plictisesc de aceleasi subiecte (ca la scoala primara unde mereu copii de astazi repeta aceleasi texte pe care le-au repetat si parintii, devenind cu timpul un fel de roboti ce pierd prezentul, in asteptarea trecerii timpului) si mi-am dorit din tot sufletul sa aflu mai multe, sa simt si sa inteleg cu inima.

“Indrazniti, eu am biruit lumea, spunea cel mai mare Invatator al tuturor timpurilor”, pentru mine, Iisus Christos – aceasta fraza ma urmareste mereu si ma ajuta sa merg mai departe, avand convingerea ca particica de univers ce se afla in mine imi va dezvalui orice mister si imi va indruma pasii spre binele meu cel mai inalt.

Cu iubire infinita! curcubeu soare
DARA.



Sursa: http://ilaniel.multiply.com/journal/item/127




Data înscrierii: 06/Noi/2006
Mesaje: 112

Vezi profilul utilizatoruluiTrimite mesaj privat Răspunde cu citat (quote)
Doina Consuela MesajTrimis: Sâm Mai 22, 2010 10:46 pm

Minunata trairea ta, draga Dara! Si minunate locurile pe care le-ai vizitat si fiintele pe care le-ai vazut! Citindu-ti relatarea am trait o data cu tine, cu inima, bucuria acestei calatorii! Iti multumesc pentru ca ne-ai impartasit-o! Asa este, sunt civilizatii subpamantene care pun si ele umarul la ascensionarea planetei noastre dragi in beneficiul tuturora! Inca o data iti multumesc si te imbratisez cu drag.
Doina Consuela love36




Data înscrierii: 01/Apr/2008
Mesaje: 17

Vezi profilul utilizatoruluiTrimite mesaj privat Răspunde cu citat (quote)
Afișează mesajele pentru a le previzualiza:   
Crează un subiect nou   Răspunde la subiect    Pagina de start a forumului Lucratorul in Lumina -> Vise, sincronicităţi şi amintiri din vieţile anterioare Ora este GMT + 2 ore
Pagina 1 din 1

 
Mergi direct la:  
Nu puteți crea un subiect nou în acest forum
Nu puteți răspunde în subiectele acestui forum
Nu puteți modifica mesajele proprii din acest forum
Nu puteți șterge mesajele proprii din acest forum
Nu puteți vota în chestionarele din acest forum


Jasidogdotcom template v.1.0.4 © jasidog.com
Powered by phpBB © 2001, 2004 phpBB Group
Varianta în limba română: Romanian phpBB online community
Template by Jasidog Template by Jasidog